Îi bine acolo unde nu suntem noi

Voi nu vreţi să fiţi păsări călătoare?...

Când eşti  plecat peste hotarele ţării tale, într-o ţară X, treci prin câteva etape:
I. "O, ce frumoasa e ţara aceasta X, şi ce cultura interesantă are, şi oamenii de aici îmi plac, şi ii curat totul şi îngrijit, nu-i ca la noi, în Moldova.Eh, aş vrea să locuiesc aici."

Trece vreo săptamâna sau două....
II."Eiii, ce reguli stranii, da' în Moldova nu-i aşa.Şi oamenii îs stranii, îs diferiţi, cu moldovenii e mai interesant să îţi petreci timpul." Deacum începi să găseşti cât mai multe aspecte ale Moldovei care o pun într-o lumină mai bună.
Mai trece ceva timp..

III. "Gata!M-am saturat de ţara asta X.Mai repede aştept să mă întorc acasă, la micuţa, dar frumoasa mea patrie, unde chiar dacă îs drumurile rele, ele îs ale mele."
Te-ai întors acasă, în Moldova ta mică şi iubită...care peste doar o zi sau două îţi provoacă sentimente neaşteptate:
" Doamne fereşte, ce-i cu lumea asta? Moldoveni, mai pe scurt..."
Te readaptezi ( parcă), intri în monotonie, te sperie tot ce se întâmpla în jurul tău, apoi trece ceva timp, şi îţi dai seama că vrei iarăşi să evadezi.

Evadezi din nou într-o ţară X, şi după un oarecare timp, ajungi iaraşi la etapa III, te întorci în Moldova ta mică şi iubită, şi peste ceva timp, iarăşi vrei să evadezi.
Nebunie, iar cei ce au zis vorba asta, au zis-o bine : Îi ghine acolo, unde nu suntem noi.
P.S. Eu VREAU să fiu o pasăre călătoare, dar sunt sigură că apoi o să vreau totuşi o stabilitate. Şi după ce o să am acea stabilitate, o să vreau iarăşi să fiu o pasăre călătoare. Offf Doamne, nu se mai termină acest lanţ.=)
Noapte bună.