A trecut un an şi aproape o lună de când am plecat din Japonia. Acum, aş da orice ca să se inventeze o maşină a timpului, ca să mă întorc înapoi, în acele vremuri. Sau, să merg acolo, pentru o lună măcar, mai mult nu cer. Am nevoie de Japonia acum, am nevoie de oamenii mei, de japonezi, am nevoie să vorbesc limba, să zic în fiecare dimineaţă : ohayo(Neaţa!), să simt ieroglifele mai apropiate decât alfabetul latin, să privesc seara la televizor emisiune japoneze sau anime, sau concerte de J-rock.
În ultimul timp, visez foarte mult tot ce e legat de Japonia. Oamenii întâlniţi acolo, locurile iubite, ş.a.m.d. Visez, înseamnă că în timpul zilei, mă gândesc mult la asta.Însuşi faptul că afişez public aceste sentimente în articolul dat, arată cât de mult mi-e dor.
Mă duc să visez mai departe, şi, nu uitaţi : "Adevăratele paradise sunt paradisele pierdute".
Noapte bună!
It passed already a year and almost a month since I've left Japan.Now, i would give everything to be invented a time machine, that could take me back to the time i've spent there. Or, to go to Japan at least for a month. I need Japan now, need the people, the japanese, the japanese language, and to say every morning : Ohayo(Good Morning), need to feel the kanji more close then the latin alphabet, to watch every evening at the TV japanese anime or concerts of J-rock.
Recently, I've had dreamed a lot while sleeping, everything i remember about Japan. I've had these dreams, because during the daytime, i'm thinking a lot about this.
I'm going now to sleep, but you, remember : " The real paradises are those that are lost".
Good night!
