Lenevie universală

Nu ştiu ce se întâmplă în ultima perioada , însă întâlnesc multe persoane( amici, prieteni, ş.a.m.d) care descriu stările mele perfect şi trec prin aceleaşi stări ca şi mine.
De ceva timp încoace, am o singură dorinţă, şi anume, să stau în pat. Indiferent ca să dorm, sau să privesc vreun film, vreau să stau în pat.
Şi caut un motiv, un de ce. Şi nu-l găsesc.
Mai simte cineva această stare?

Îmi place aşa cum este

Ieri am mers cu nişte colegi de la facultate la cinema ca să vizionăm filmul Real Steel(l-au tradus ca "Pumni de oţel"). Anul 2020 - în loc de bărbaţi ce practică box-ul(aşa cum îl ştim noi), apar nişte roboţi a căror acţiuni sunt conduse de oameni cu ajutorul unui aparat de comandă. În fine, mi-a plăcut tare filmul, cu toţii am rămas entuziasmaţi şi am discutat mult pe baza lui, iar discuţia a rămas una vie chiar până astăzi.
Totuşi, mi-a creat o frică.Eu nu aş vrea ca peste ceva ani de zile să fie aşa. Să se reducă atât de mult lucrurile la maşinării automate, iar omul să ajungă să fie un neputincios. Vă las mai departe pe voi să vă gândiţi)
P.S.Dar filmul chiar îl recomand, mi-a plăcut, în special coloana sonoră.
O zi bună!

Îi bine acolo unde nu suntem noi

Voi nu vreţi să fiţi păsări călătoare?...

Când eşti  plecat peste hotarele ţării tale, într-o ţară X, treci prin câteva etape:
I. "O, ce frumoasa e ţara aceasta X, şi ce cultura interesantă are, şi oamenii de aici îmi plac, şi ii curat totul şi îngrijit, nu-i ca la noi, în Moldova.Eh, aş vrea să locuiesc aici."

Trece vreo săptamâna sau două....
II."Eiii, ce reguli stranii, da' în Moldova nu-i aşa.Şi oamenii îs stranii, îs diferiţi, cu moldovenii e mai interesant să îţi petreci timpul." Deacum începi să găseşti cât mai multe aspecte ale Moldovei care o pun într-o lumină mai bună.
Mai trece ceva timp..

III. "Gata!M-am saturat de ţara asta X.Mai repede aştept să mă întorc acasă, la micuţa, dar frumoasa mea patrie, unde chiar dacă îs drumurile rele, ele îs ale mele."
Te-ai întors acasă, în Moldova ta mică şi iubită...care peste doar o zi sau două îţi provoacă sentimente neaşteptate:
" Doamne fereşte, ce-i cu lumea asta? Moldoveni, mai pe scurt..."
Te readaptezi ( parcă), intri în monotonie, te sperie tot ce se întâmpla în jurul tău, apoi trece ceva timp, şi îţi dai seama că vrei iarăşi să evadezi.

Evadezi din nou într-o ţară X, şi după un oarecare timp, ajungi iaraşi la etapa III, te întorci în Moldova ta mică şi iubită, şi peste ceva timp, iarăşi vrei să evadezi.
Nebunie, iar cei ce au zis vorba asta, au zis-o bine : Îi ghine acolo, unde nu suntem noi.
P.S. Eu VREAU să fiu o pasăre călătoare, dar sunt sigură că apoi o să vreau totuşi o stabilitate. Şi după ce o să am acea stabilitate, o să vreau iarăşi să fiu o pasăre călătoare. Offf Doamne, nu se mai termină acest lanţ.=)
Noapte bună.

Ţara asta a uitat de noi

Recent, am mers la Teatrul "Satiricus" , unde am vizionat un spectacol sub denumirea "Ţara asta a uitat de noi" de Constantin Cheianu. Timp de ai mei 19 ani am avut ocazia să merg la multe spectacole, dar nici unul din ele nu mi-a făcut sufletul să se zbată atât de mult. Coloana sonoră, cred eu, a fost una perfect aleasă, te zguduiau sufleteşte acele melodii, de aia presupun că femeile care erau în sală au ajuns la un moment când ochii le erau înlăcrimaţi (suntem mai emoţionale).De bărbaţi nu zic nimic, ei nu plâng niciodată (cel puţin aşa afirmă mulţi dintre ei). Mai pe scurt, mesajul meu este să mergeţi la acest spectacol, sunt sigură că ve-ţi rămâne impresionaţi, căci tot ce este acolo redă realitatea care o avem de mult timp.Iar după ce mergeţi la el, puteţi intra pe bloguleţul meu şi să-mi scrieţi ce anume v-a impresionat.Iar cine deacum a văzut spectacolul, scrieţi-mi şi voi ce v-a impresionat.