Datorii?..Nuuu, n-am auzit

Am mers la bibliotecă pentru ca să împrumut cartea "Tenis cu moldoveni" de Tony Hawks. Arăta deplorabil. Lipseau pagini din ea, şi aveam senzaţia că voi rămâne într-un moment cu coperta în mână şi voi strânge foile de pe podea. Mai pe scurt, nu semăna a carte ce a fost publicată în anul 1997. Discutam cu bibliotecara şi ea mi-a zis, că unul din cititorii aceste cărţi a fost un domn care a ţinut-o acasă timp de 3 ANI.
3 ANI???
Ce să faci cu o carte 3 ani de zile? Probabil domnu' îi cunoaşte toate momentele şi întâmplările lui Hawks pederost!
Sau poate că acea carte a servit drept icoană dupa ce a citit-o? Poate a purtat-o în buzunar cu el 3 ani, şi o ascundea mereu de Poliţie ca nu cumva să i-o confişte şi să o întoarcă la bibliotecă?
Variante de răspuns pot fi foarte multe. Am nevoie de vreo formulă matematică pentru ca să mai calculez şi probabilitatea acestor variante de a fi adevarate.
Însă un lucru în special m-a uimit, din cele povestite de bibliotecară.Cică l-au găsit pe acest individ cu ajutorul unui serviciu care se ocupă şi de cei ce au datorii la gaz, apă, lumină,ş.a.m.d., şi spre marea mea mirare, există şi un departament care are grijă de a telefona restanţierii de la biblioteci.
Îmi imaginez aşa o situaţie :

-Bună seara, domnule X. Vă rog să achitaţi datoria de 1000 de lei la căldură, şi să întoarceţi la biblioteca "Ovidius", cartea împrumutată, de altfel vom obţine permisul de a vă percheziţiona casa.

Aşadar, pentru a nu vă percheziţiona cineva casa, pentru o carte care vă este lene să o întoarceţi în lumea sa-biblioteca, vă îndemn să respectaţi termenele stabilite de predare a ei, şi ÎNTÂI de toate, nu uitaţi : IUBIŢI CARTEA, căci CUNOAŞTEREA înseamnă PUTERE!

Marea şi omul

Sufletul omului e ca o mare, una zbuciumată. Se caracterizează prin extremele atinse. Uneori se zbuciumă cu emoţii pozitive, iar alteori cu gânduri grele sau trăiri depresive intense, pe care omul pe parcursul vieţii încearcă se le depăşească.
Marea e frumoasă atunci când răsare soarele deasupra ei şi atâta timp cât stă deasupra ei, ca mai apoi când apare întunericul, ea nu mai are nicio valoare ca frumuseţe. O auzi, îi vezi valurile sub lumina lunii ce se lovesc de ţărmuri, şi ea stă în întuneric, singură şi fără importanţă.
Exact aşa e construit şi sufletul omului. Atunci când omul e înconjurat de soare şi lumină, sufletul iradiază de bucurie şi împrăştie pozitivism şi bunătate, iar atunci când se lasă întunericul şi gândurile asupra sa el nu mai e acea mică minune, ce stârnea admiraţia tuturor.
Nu-mi place marea pe întuneric..Nu-mi place întunericul...

Fericirea în viziunea lui Casanova

Extras din Memoriile lui Giovanni Giacomo Casanova :
"Orice fericire este durabilă prin chiar faptul că există, şi pentru a fi durabilă nu are nevoie decât să existe. Însă dacă prin fericirea deplină înţelegem o suită de plăceri diversificate şi niciodată întrerupte, greşim; pentru că aşezând după fiecare plăcere liniştea care trebuie să-i urmeze, dobândim timpul pentru a recunoaşte fericirea în realitatea ei; sau, cu alte cuvinte, aceste clipe de repaus necesar sunt un adevărat izvor de bucurii, fiindcă prin ele ne savurăm deliciile amintirii, care le sporeşte realitatea. Omul nu poate fi fericit decât atunci când judecata lui se consideră ca atare - şi nu poate medita decât în linişte; astfel, fără linişte, omul nu ar fi niciodată pe deplin fericit.Aşadar, pentru a fi fericit, trebuie ca plăcerea să înceteze să acţioneze."