Se afișează postările cu eticheta Moldova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Moldova. Afișați toate postările

vineri, 16 decembrie 2011

Înainte cu educaţia non-formală !

Salutare, dragi cititori!Astăzi am fost prezentă la o conferinţă organizată de către CNTM (Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova) care a reuşit să ma provoace să scriu despre un subiect care necesită abordat cât mai des în cadrul ţării noastre şi anume EDUCAŢIA NON-FORMALĂ.
De fapt ce este acest tip de educaţie?Nimic altceva decât o educaţie înafara curriculum-ului şcolar, care se bazează pe învăţarea deprinderilor de viaţa, dezvoltarea diverselor abilităţi ale indivizilor sociali, asimilarea cunoştinţelor în domenii ca IT, limbi străine, business şi multe alte.
Cu toţii suntem de acord că orele de la şcoală şi universitate nu reuşesc să ne dezvolte de ajuns în cadrul domeniului în care am dori să ne formăm o carieră, iată de ce în ziua de astăzi există o varietate de organizaţii de tineret, proiecte, consilii locale şi naţionale, şi diverse centre de tineret care au o putere extraordinară de a scoate la iveală abilităţi pe care le posedăm, care formează spiritele de echipă şi leadership şi te motivează să iai parte la cât mai multe activităţi extra-curriculare.
Mi-a plăcut o idee lansată astăzi la acea conferinţă care suna aşa : Implicarea în educaţia non-formală are pe lângă multe alte avantaje şi acel de creare a relaţiilor de prietenie şi chiar de iubire între cei implicaţi. Frumos sună, nu? Să îţi întâlneşti iubirea la vreo activitate extra-curriculară, şi poate mai apoi să urmeze şi un mariaj. Asta a fost o parte non-formală a articolului meu.
Deci, o concluzie pe care am reuşit să o dobândesc e cea că spre comparaţie de cunoştinţele obţinute în şcoală, abilităţile formate în cadrul educaţiei non-formale, sunt pe o viaţă întreagă şi sunt un plus pentru angajarea în câmpul muncii. Acum însă se pune problema certificării lor, şi sperăm ca în curând să nu mai fie o problemă pentru Republica Moldova.
Dragi cititori, fiţi membri măcar a unei organizaţii de tineret, consiliu şi aşa mai departe, şi veţi vedea cât de multe vă învaţă.
Mulţumesc CNTM-ului pentru productiva conferinţă organizată.

marți, 13 decembrie 2011

11.11.11

Mah, ce dată bună! Ei, noi cu colegii am încercat pentru acea zi să organizăm un flashmob în faţa blocului central al universităţii cu scopul de a promova activismul printre rândurile studenţilor!A fost foarte frumos, sper că a şi motivat pe cineva!Vizionare plăcută! :)

joi, 10 noiembrie 2011

Îi bine acolo unde nu suntem noi

Voi nu vreţi să fiţi păsări călătoare?...
Când eşti  plecat peste hotarele ţării tale, într-o ţară X, treci prin câteva etape:
I. "O, ce frumoasa e ţara aceasta X, şi ce cultura interesantă are, şi oamenii de aici îmi plac, şi ii curat totul şi îngrijit, nu-i ca la noi, în Moldova.Eh, aş vrea să locuiesc aici."
Trece vreo săptamâna sau două....
II."Eiii, ce reguli stranii, da' în Moldova nu-i aşa.Şi oamenii îs stranii, îs diferiţi, cu moldovenii e mai interesant să îţi petreci timpul." Deacum începi să găseşti cât mai multe aspecte ale Moldovei care o pun într-o lumină mai bună.
Mai trece ceva timp..
III. "Gata!M-am saturat de ţara asta X.Mai repede aştept să mă întorc acasă, la micuţa, dar frumoasa mea patrie, unde chiar dacă îs drumurile rele, ele îs ale mele."
Te-ai întors acasă, în Moldova ta mică şi iubită...care peste doar o zi sau două îţi provoacă sentimente neaşteptate:
" Doamne fereşte, ce-i cu lumea asta? Moldoveni, mai pe scurt..."
Te readaptezi ( parcă), intri în monotonie, te sperie tot ce se întâmpla în jurul tău, apoi trece ceva timp, şi îţi dai seama că vrei iarăşi să evadezi.
Evadezi din nou într-o ţară X, şi după un oarecare timp, ajungi iaraşi la etapa III, te întorci în Moldova ta mică şi iubită, şi peste ceva timp, iarăşi vrei să evadezi.
Nebunie, iar cei ce au zis vorba asta, au zis-o bine : Îi ghine acolo, unde nu suntem noi.
P.S. Eu VREAU să fiu o pasăre călătoare, dar sunt sigură că apoi o să vreau totuşi o stabilitate. Şi după ce o să am acea stabilitate, o să vreau iarăşi să fiu o pasăre călătoare. Offf Doamne, nu se mai termină acest lanţ.=)
Noapte bună.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Ţara asta a uitat de noi

Recent, am mers la Teatrul "Satiricus" , unde am vizionat un spectacol sub denumirea "Ţara asta a uitat de noi" de Constantin Cheianu. Timp de ai mei 19 ani am avut ocazia să merg la multe spectacole, dar nici unul din ele nu mi-a făcut sufletul să se zbată atât de mult. Coloana sonoră, cred eu, a fost una perfect aleasă, te zguduiau sufleteşte acele melodii, de aia presupun că femeile care erau în sală au ajuns la un moment când ochii le erau înlăcrimaţi (suntem mai emoţionale).De bărbaţi nu zic nimic, ei nu plâng niciodată (cel puţin aşa afirmă mulţi dintre ei). Mai pe scurt, mesajul meu este să mergeţi la acest spectacol, sunt sigură că ve-ţi rămâne impresionaţi, căci tot ce este acolo redă realitatea care o avem de mult timp.Iar după ce mergeţi la el, puteţi intra pe bloguleţul meu şi să-mi scrieţi ce anume v-a impresionat.Iar cine deacum a văzut spectacolul, scrieţi-mi şi voi ce v-a impresionat.